Am făcut caca, cât o tigaie…

Era o zi de vara, cu un soare focos și periculos, nu am avut fustă ca să-o trag mai jos, purtam boxeri, din câte mai țin minte și am decis să merg la verișorul meu să îmi petrec o săptămână  la el, la țară. Locuiește într-o localitate pe lângă Câmpia Turzii sau Turda, nu am fost capabil niciodată să identific care dintre ele , dar important e că aveam nevoie de aer proaspăt, să respir iarba verde, să miros balega de cal sau vacă, vroiam să revin la copilărie…maximă!

Și chiar am avut parte de tot ce mi-am dorit: curtea era plină de iarbă, pe care mi-am întins burdihanu la soare de îndată ce am ajuns. În aproape mijlocul curții era un cireș mare și voinic, cu cireșele coapte care parca ma strigau, îmi strigau numele și vroiau să le mușc.

Oare știau ele că durerea devine plăcere, oare de ce erau așa de inconștiente și vroiau să le strâng în dinți, să le puște pielea finuța, în care îmi voi înfige dinții și pe urmă măselele ? Totul era absurd și abstract însă nu vroiam să cad în capcana abisului. Am decis să mă relaxez și lăsându-mi capul pe spate, soarele mă privea și îmi zâmbea.

Era un zâmbet liniștitor, știa el ce face și totuși eram speriat, a început să mă atingă când deodată realizasem că folosea metoda naturală de Photoshop să îmi acopere coșurile sau să le facă pierdute în bronz. Nu am obiectat ci dimpotrivă i-am confirmat plăcerea eliberând o bășină pe care o țineam încă de la Cluj.Totul era minunat și m-am lăsat cuprins de o liniște eternă.

Acolo am avut șansa să întâlnesc o lume minunata, plină de copii, copii care se iubeau și își făceau cadouri.

Într-o zi un băiețel

Mai micuț și frumușel

Se apropie de fată

Fată mică și nu lată

Și ii face cadou de-îndată

O cremuță  expirata.

Frumușica fetită văzând acest gest, a luat-o și presupunem noi că s-a dat cu toată crema pentru că în ziua următoare avea obrajii iritați. Însă totul făcea parte din locul fermecat și simțeam că acolo este și locul meu. Vroiam să mă pierd în iarba și între copii , dar țin să menționez că nu am fost fan Michael Jackson niciodată.

Mai aveam două zile până la plecare și ceva mi se întâmplase. Ceva îmi schimbase traiectoria aceasta perfectă, însă nu vroiam să mă împotrivesc , știam că natura va avea grijă de mine.

2 zile până la plecare:

Un câine ciobănesc fugea după mine, mă simțeam ca Pamela Anderson, însă nu aveam țâțe să îmi fluture in aer. Am băut atunci favoritul meu Frutti Fresh de grepfrut și am savurat neîncetat din cireșele coapte și zemoase. Îmi curgea zeama pe față și se usca la soare. Totul era natural și nu vroiam să intervin în acest proces.

O zi până la plecare:

Am mers prin pădure cu un Volkswagen fără o ușă, . Vremea s-a mai răcit. La întoarcere mi-am aruncat privirea asupra cireșelor pe care le-am smuls și le savuram încet să simtă fiecare mușcătură, respectiv durere. Nu au obiectat nimic si am rămas surprins. Parcă începusem să prind frică.

Ziua de plecare:

Veniseră lume importantă la verișorul meu: cred ca erau politicieni și oameni cu ceva funcții importante prin zona cutare. Aveau o Dacie roșie cu care era stabilit să mă întorc în Cluj-Napoca. După ce au terminat de mâncat și de băut, unul dintre ei, mai sprinten de felul lui se avânta la cireșul voinic și își înfunda în burdihan circa 500 g de cireșe. Mă cuprinse ciuda și pac și eu 500 de g.

Ne pregătim de plecare și îmi iau rămas bun de la verișorul meu și familia acestuia și promit că mă voi întoarce să îmi las amprenta pe acel teritoriu. Drumul din sat era neasfaltat și am avut parte de un masaj intens însă fără finalizare sau ba ? În dreapta șoferului se afla bărbatul sprinten care parca era amețit și ne informează că nu se simte bine. În spatele lui pe aceeași parte se afla o doamna distinsa a cărui nume nu l-am aflat. Era tăcută iar privirea ei îmi inspira doar bășini. Intrăm pe drum asfaltat și avem viteză mare când deodată domnul sprinten deschide geamul și îl vopsește cu un gem roz, gem roz care ajunge puțintel și pe distinsa doamna bășină.

În sfârșit ajungem și la Cluj, iar eu fac un dus și accept o invitație din partea familiei să ies la o plimbare.  Ajuns pe lângă Piața Mărăști când ma străfulgeră un gând: Nu am mai făcut caca de trei zile și mestecam la greu o guma Orbit. Cireșele își cereau răzbunarea!

Mă cuprinde o spaima îngrozitoare și decid să mă întorc acasă. Eram singur și începusem să simt presiunea. Eram transpirat și singur. Nimic în jurul meu nu semnala a salvare.

- Doamne, Tată Sfânt! Ajută-mă să ajung acasă!Te rog Doamne!

Mă opresc în loc și respir adânc, încerc să îmi dau seama dacă voi putea ajunge acasă.

- Nu, nu se poate întâmpla una ca asta! Nu mie, persoana pură și inocentă.

- Cu ce am greșit? Cu ce?

Eram fără salvare, totul părea pierdut, iar cu o ultima forță mă apropii de o scară , a cărei ușă era deschisă.Știam că Domnul nu m-a părăsit. Am prins blugii cu o forță nebună și i-am tras în jos astfel încât sa dau frâu liber acelei forțe pe care nici eu nu puteam să o controlez. Am încercat sa mă asigur că totul se petrece conform planului și mi-am depărtat picioarele. Fundul mi se oglindea în ușa de la beci. Totul parcă a stat în loc înainte de furtuna, când am decis să dau tot răul din mine afara. Furtuna parcă nu mai înceta și eram presat de timp și loc. Nu vroiam să asiste cineva la acest eveniment care putea să ii marcheze viața. Dar sunt sigur că cineva a avut curajul și ajutat de o lopată i-a dat în cap acestui rău.

După ce am istovit , mă îndepărtez iar cu o ultimă privire îmi spun: Am făcut caca cât o tigaie…